”Pentru mine, să crești în relație cu Dumnezeu, înseamnă să te apropii mai mult de El.
Noi știm că Dumnezeu locuiește într-o lumină de care, singur, nu te poți apropia, decât dacă ești în lumină.
Un lucru care m-a ajutat și mă ajută în continuare să cresc în relația mea cu El, este să îmi păstrez inima curată.
Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! Matei 5:8
Crescând în sfințenie, umblând în lumină, noi la rândul nostru creștem în relația noastră cu Dumnezeu, iar atunci ne putem apropia mai mult de El.
1. Un lucru practic pe care îl fac, împreună cu fetele, înainte să le culc, atunci când ne rugăm, este să ne examinăm inima. Să ne uităm la ziua pe care am avut-o – lucrurile bune care s-au întâmplat, lucrurile pentru care suntem recunoscătoare.
Îmi doresc ca ele să învețe să fie mulțumitoare. Să vadă că lucrurile nu vin așa… de-a gata, ci Dumnezeu este Acela care se îngrijește de toate. În timp ce suntem mulțumitoare, continuăm să ne gândim și la noi, la cum am fost în ziua respectivă, ce am greșit. Ele la nivelul lor: că nu au ascultat sau că nu au împărțit jucăriile, dar, totodată mă uit și la mine, la viața mea și de multe ori, Dumnezeu îmi vorbește lucruri care le-am făcut greșit în ziua respectivă și trebuie să mă pocăiesc.
Cred că pocăința nu e ceva foarte la modă în zilele noastre, dar Dumnezeu e Același, ieri, azi și în veci, și lui Dumnezeu îi place o inimă curată. El onorează o inimă curată.
De-a lungul anilor, am încercat să nu îmi definesc standardul sfințeniei mele după oameni, ci după Dumnezeu. El să fie standardul meu.
Să nu mă uit în jur. Să nu zic, ”wow ce îmi doresc să fiu ca păstorul sau ca liderul de închinare, vreau să fiu sfântă ca ei”. Nu! Eu trebuie să mă uit la Dumnezeu și să fiu sfântă cum El este sfânt. Să fiu desăvârșită, după cum Tatăl meu este desăvârșit.
2. Cineva zicea că apetitul pentru lume, stinge foamea după Dumnezeu. Însă când vine vorba de Dumnezeu, parcă cu cât ești mai flămând, cu atât devii mai flămând, în timp ce El te umple. Dacă tu nu cauți prezența Lui, ajungi să te stingi.
Foamea după Dumnezeu, este escorta pentru lucrurile Sale adânci.
Acesta este un al doilea lucru pe care îl fac – îmi doresc să nu ajung într-un loc în care să fiu mulțumită cu cât am din Dumnezeu, ci să am o foame continuă după mai mult din El.
3. Încerc să mă focalizez pe Dumnezeu, și nu așa mult pe oameni. Un lucru pe care l-am învățat în primul an de căsătorie, a fost că viața mea spirituală, este lupta mea. Înainte să mă căsătoresc, mă gândeam: ,,wow, acum o să cresc foarte mult spiritual; Claudius, o să mă ducă după el spiritual.”
Da, cred că oamenii sunt niște ajutoare pe care Dumnezeu le dă, dar nu putem să depindem de ei. Mereu cineva să vină, să ne îngrijească. Nu putem să îi folosim pe oameni ca pe niște cârje.
Fiecare avem călătoria noastră cu Dumnezeu.
Încerc, spun asta în sensul bun, să mă folosesc de oameni, atunci când am nevoie să apelez la ei, dar să nu fac din nimeni pentru mine o cârjă, ci mai degrabă, viața mea să depindă în totalitate de Dumnezeu.”
Full Episode: Anchor, Spotify & Apple Podcasts
Carte mentionată în cadrul interviului audio: https://www.stephanus.ro/de-ce-intarzie-trezirea/