Iubesc cercul meu de prietenii, fiecare aduce ceva diferit în viața mea. Iar dacă mă gândesc stric la prietenele mele, e aceași poveste.
Nu le voi da aici numele, în schimb, voi zice doar că fiecare dintre ele, completează un alt puzzle al vieții mele.
De la prietena de la care învăț să fiu responsabilă, la cea care mă împinge să am momente nebunatice, la cea care mă încurajează continuu să cresc în relația mea cu Dumnezeu, la cea în fața căruia pot să îmi deschid complet inima, pentru că știu că nu o să mă judece.
Sunt multe, foarte multe de spus pe acest subiect, dar un lucru de care mi-am dat seama în ultimii ani – contează, chiar contează ce prieteni ai. Pentru că ei, fie te vor incuraja să crești în viața asta, fie te vor trage înapoi.
Poate că sună dur, dar expresia arată-mi prietenii tău, eu îți voi spune unde vei fi în cinci ani (sau ceva de genu’), este cât se poate de adevărată.
Astăzi, am petrecut câteva ore minunate alături de Ella, we go way back, 2012, Cristos pentru Romania, rocking the stage together – way back.
Stiu, când ea e în jur, într-o fracțiune de secundă trecem de la uite oi, hai să facem poze cu ele, la cele mai deep discuții ever. Toți avem nevoie de o Ella în viața noastră.
She planned today, so we ended up in Shere, un sătuc mic în inima Angliei. Peisaje pitorești, foarte English country side, oi, cafenele drăguțe și restaurante cu mâncare pe măsură.
Departe de programul meu încărcat, de gălăgia din Londra, a fost exact ce aveam nevoie.
I love cemeteries, nothing weird, right?? 
Spot the bird ?
Prietenii îi crești, pentru tu crești împreună cu ei.
Menționam mai devreme cercul meu de prieteni sau my tribe – legat de aceste relații, nu sunt ceva cu ce m-am trezit peste noapte. Am crescut în asta. Timp, rugăciune împreună, o tonă de bucurii, dar și momente grele în care ne-am încurajat unii pe alții.
Nu vreau să vă plictisesc cu prea multe cuvinte, așa că revenind la astăzi – for me, September, keeps getting better and better, thank you, Ella, for today.