Testul unui vis
Dacă am învățat ceva în ultimii doi ani – e foarte important cu cine îți împărtășești inima. Am vise care le pot zice până și doamnei de la magazin și am vise, care, dacă sunt sinceră cu mine – sunt așa de mari încât nu am curajul să le rostesc cu voce tare.
Acestea le țin adânc în inima mea și nu le spun decât Lui. Sunt prea mari pentru mine și mă sperie.
Însă știu că dacă vreodată vor prinde contur, acest lucru nu se va întâmpla decât prin El. Asta și vreau. De ce aș vrea ceva pentru viața mea dacă Dumnezeu nu e acolo?
Weekendul trecut am fost la Brașov unde am avut oportunitatea să vorbesc despre romanul meu pentru adolescenți în cadrul Festivalului de Muzică și Carte, Libris 2019. Apropo – Am aflat cine sunt – la un moment dat, un vis mult prea mare pentru mine, dar s-a întâmplat și nu oricum, ci cum scriam mai devreme – acele vise care nu le poți prinde decât prin credință.
Long story short, la scurt timp după ce am avut prezentarea, a trebuit să mă întorc la Cluj, aveam avionul înapoi către Londra. I know, ce viața de rockstar :)), cum zicea soțul meu. Ajunsă acasă, am dormit vreo 4 ore și apoi m-am dus la biserică. Nu de alta, dar în fiecare duminică, mami mă întreabă: ai fost azi la biserică? Ca să răspund cu da, merg.
Avantajul că stăm în Londra și mai ales că suntem la Hillsong la biserică – tot timpul vedem tot felul de invitați pe care odată nu îi vedeam decât pe Youtube. Brian Johnson, Rich Wilkerson, Cash Luna, apropo, a fost foarte ciudat să aud vocea lui Carl Lentz și să nu pregătesc cina. De obicei îl ascultam când eram în bucătarie. :))
Duminica asta l-am avut pe Chad Veach – he had an awesome mesage. Guess on what??? The Test of a Dream – practic ce scriu în continuare sunt câteva idei din mesajul lui. Am fost foarte încurajată să cred în planul lui Dumnezeu pentru viața mea și am zis că neapărat trebuie să le postez pe tgeneration.
Cine știe pe cine încurajează.
Dacă ai un vis pentru viața ta, la un moment dat vei trece prin aceste etape.
- Te vei simți respins – nu toată lumea te va place – acceptă acest lucru. Fii încurajat de faptul că Dumnezeu te acceptă și te iubește așa cum ești. Și nu uita – contează cu cine îți împărtășești inima.
- Tentații/Ispite – sună așa tradițional ispită, nu îmi vine alt cuvânt în minte – aici a dat exemplul lui Iosif cu soția lui Potifar – Deci cum aş putea să fac răul acesta mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? Fii credincios în lucrurile mici și mai ales fii credincios cu lucruri care nu îți aparțin. Vor fi lucruri de care să îți păzești inima.
Love God more than just a moment!
- Izolare – pentru unii dintre voi, cea mai mare frică e aceea de a fi singuri. Dumnezeu nu poate lucra la inima ta dacă tot timpul ai pe cineva lângă tine. Câteodată e ok să fii doar tu și Dumnezeu, să lucreze la caracterul tău, la inima ta.
Inainte ca oricine altcineva să îți cunoască numele, lasă-l pe Dumnezeu să îți cunoască inima.
- O inima curată – Geneza 42: 6-9 – mai devreme sau mai târziu, acel vis din inima ta, îl vei trăi. Păstrează-ți o inimă curată față de acei care nu au crezut în tine și mai mult care au crezut că îți fac o favoare descurajându-te. Iosif a ales să nu răspundă fraților săi cu aceeași monedă. Chad Veach se referea aici la Retribution – care ar putea fi tradus ca și răzbunare – ideea lui era că vei ajunge să trăiești visul tău, dar nu vei știi how to manage the situation și vei face greșeli ca și Iosif care la început și-a testat frații. Eu am numit punctul acesta – O inimă curată – cum ziceam – păzeșteți inima.
Știți expresia – crează-ți o viață de la care să nu vrei pauză?
M-am întrebat zilele astea dacă sunt acolo. Am ajuns într-un punct unde I am actually enjoying my life – de la job-ul meu, la biserica din care facem parte, la tgeneration, proiectele la care lucrez, faptul că scriu, călătoresc mult. De fapt în câteva ore avem avionul către Malaga. 🙂
A fost o călătorie lungă și încă e o călătorie lungă. M-am gândit la ultimul punct acele cu Retribution. Cum trăiești visul lui Dumnezeu pentru tine, dar efectiv nu știi cum navighezi tot ce ai. Am fost acolo și de multe ori am senzația că încă sunt acolo, dar în același timp îmi aminesc că într-adevăr totul e un proces, o călătorie și nu pot decât să zic ca în piesa Ramonei Lup – Aranjează Tu Doamne decorul!