I am back!!! 🙂 🙂 🙂
Am ultimele luni am luat o pauză de la tot ce înseamnă blogging. Am vrut să am un timp în care să mă rog pentru tot ce înseamnă tgeneration, ce să fac un continuare și mai ales care e direcția în care Dumnezeu vrea să ducă lucrurile.
Câteodată tot ce ai nevoie e doar o mică pauză, un timp de liniște în care îți pui ordine în gânduri și îți restabilești prioritățile.
… și asta am și făcut.
Un lucru care practic mi-a explodat în față, a fost cât este de importantat să lucrezi cu ceea ce ai. În viață, de cele mai multe ori totul începe cu o decizie. O decizie care duce la un plan, planul duce la acțiune, viziunea prinde contur și… înțelegi ideea.
Dacă ești ca mine pui totul pe hârtie – scrii cu bulet points tot ce ai nevoie ca să ajungi din punctul A în punctul B. Ai lista, dar îți dai seama că lipsesc câteva ingrediente. Ce faci?
Lucrează cu ceea ce ai!!!
Fă ceea ce poți, cu ceea ce ai, acolo unde ești – gând mă gândesc la tgeneration, am un minte un adevărat centru. Un centru pentru adolescenți, unde fiecare poate să crească în darurile primite. Un comunitate unde fiecare poate să își găsească locul, un loc de creștere unde înconjurați de lideri care cred în ei pot să devină cea mai bună variantă a lor.
Am un centru? Sau bani pentru centru? Nu, am un blog unde vorbesc despre închinare, cărți și muzică, dar știu că Dumnezeu va face fiecare lucru frumos la vremea lui.
Până să ne mutăm în Londra în 2016 toată viața mea am lucrat cu copii și adolescenți. Universul meu era așa: trupa de laudă și închinare, grupul de tineret și copii din fundația, și mai apoi biblioteca în care am lucrat.
M-am mutat în Londra și ceea ce fac aici e cât se poate de diferit de ceea ce făceam în țară. Nu am mai avut un program de copii unde să mă implic, dar printr-o minune am scris și am publicat o carte pentru copii – O noapte înstelată (dacă nu îl știți pe Elixir, trebuie neapărat să citiți povestea lui – o poveste din inima Domnului pentru cei mici).
Apropo, legat de scris, a fost ceva ce mereu am avut în inimă, dar niciodată nu am avut curajul să spun cuiva că vreau să scriu, sau să visez ca voi publica ceva, dar Dumnezeu ascultă până și cele mai șoptite rugăciuni. Le ia și face din ele ceva ce niciodată nu ai fi îndrăznit să visezi.
Întotdeauna te vei lovi de lucruri pe care nu le vei controla, dar nu te lăsa condus de scuze. Roagă-te, ai credință chiar atunci când simți că nimic nu se întâmplă, că ești blocat sau că nu mai ai aer în locul în care ești. Aș putea scrie ore întregi despre experiențele mele în direcția asta – adică been there – depression, anxiety, descurajare sau OMG nu fac nimic cu viața mea.
Dar de fiecare dată când aleg să mă opresc din furtuna care mă înconjoară, pot vedea clar că bunătatea lui Dumnezeu trece dincolo de imaginea despre cum aș vrea să fie viața mea.
Domnul este lumina şi mântuirea mea; de cine să mă tem? Domnul este refugiul vieţii mele; de cine să-mi fie frică? (Psalmul 27:1 – NTR)
Așteaptă pe Domnul, încurajează-te și El îți va întări inima, așteaptă, spun eu, pe Domnul (Psalmul 27:14 – traducerea Fidela)
Partea faină când începi cu lucruri mărunte e că te va provoca să fii creativ, să lucrezi cu ceea ce ai și astfel vei crește.
Mi-ar plăcea să știu: Ce ai în inima ta? Cât de departe poți vedea în viața ta?
PS: vă mulțumesc tutoror celor care ați continuat să veniți pe blog chiar dacă nu am mai avut nimic nou postat – sunteți extraordinari.
🙂