What’s more fun – the journey or the destination?
Mie îmi place să călătoresc, mai ales în locuri istorice! Dar uneori ”the journey” se rezumă la câteva stații de tramvai. Am descoperit că sunt mai multe feluri de călători :
- cei care după 5 minute de mers întreabă agitați ”Cât mai avem?!” sau ” Am ajuns?”
- cei care ignoră tot ce e în jur și au căștile pe cap sau nasul într-o carte/social media și
- cei care sunt atenți la tot ce e în jur, care savurează pur și simplu călătoria. Și păstrează cumva bucuria destinației, pe mai târziu.
What kind of traveler are you?
În umblarea ta cu Domnul, ești nerăbdător să ”ajungi” la destinație ? Să dai check-in în locul în care Dumnezeu ți-a promis că vei ajunge? Sau ești constant ocupat, cu agenda plină de things-to-do, ca să te pregătești și, în secret, ca să nu simți cum trece timpul?
Destinația lui Iacov era Haran – avea un scop și o direcție clară. Și, ajuns ” într-un anumit loc”, a rămas acolo peste noapte. Și în acel loc neînsemnat, el are o întâlnire total out of the ordinary cu Dumnezeul viu.
Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra care fusese sub capul lui, a ridicat-o ca stâlp de aducere-aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei. ( Geneza 28 :18)
E greu să nu fii project-oriented, în toată graba noastră de a deveni cine vrem să fim. Dar Tatăl tău știe cum să folosească fiecare stație de tramvai, fiecare mic dejun sau fiecare oră de mate să îți vorbească. Și să zidească în tine credință și caracter.
Vor fi șoapte ca un remider gen ” I love you!” sau ” Sunt mândru de cum ai reacționat acum!”.
Dar vor fi și momente de revelație, adevărate pietre de aducere aminte. Întâlniri după care nu vei mai fi la fel. Enjoy the journey!