Îmi plac mult articolele scrise de Doroteea. Chiar zilele trecute îi spuneam pe Facebook că scrisul ei mă duce cu gândul la romanele lui Janette Oke.
Iubesc să scriu, but I play safe, foarte rar scriu chestii de-ale inimi, foarte rar scriu pe blog despre mine. Sunt sigură că mulți dintre voi, nu știți că am tradus până acum câteva cărți în limba română sau că de Crăciun voi publica o carte pentru copii. Mulți dintre cei care îmi urmăriți postările, nu îmi știți numele – nici nu l-am scris niciodată. Scriu despre închinare, despre muzică, despre cărți, dar când vine vorba să scriu despre mine sau să îmi aștern inima pe o hârtie, parcă cuvintele nu mă ajută.
Doreteea în schimb, are un curaj aparte în aș așterne inima înaintea voastră articol după articol. Subiectele abordate de ea, unele chiar îndrăznețe aș zice, ne amintesc de standardul pe care El îl are pentru noi – yes princess, keep that crown on your head. Era nevoie de asta, parcă prea mult și prea des uităm cine suntem. Uităm chemarea pe care Dumnezeu o are pentru noi, so yes princess, keep that crown on your head.
Dacă ai citit până aici și încă nu ți-ai dat seama cine este Doroteea, dă-mi voie să îți spun că ea este inima din spatele blogului Inimă de prințesă. Am rugat-o să scrie un articol despre Secretul unei inimi mulțumitoare și după ce i-am spus de articol, m-am gândit că aș vrea să o cunosc mai bine. I-am scris din nou și de data asta i-am trimis o suită de întrebări, la care spre bucuria mea, a acceptat să răspundă. Cred că o să găsești călătoria ei interesantă.
1.Câți ani ai, de unde ești și cu ce te ocupi?
Am 24 de ani, sunt dintr-un sat din Bihor, Tulca și timp de doi ani am fost la catedră, dar Domnul a avut alte planuri cu mine, încă nu le-am înțeles pe deplin, și am rămas fără un loc de muncă în acest moment. Dar căile Domnului sunt desăvârșite.
- Cum ai început să scrii?
Well, când eram mică am vrut să fiu orice altceva decât scriitor, de fapt, nu sunt un scriitor, deși scriu. Îmi place să zic că eu scriu povești, scriu despre inimi. Și nu asta face un povestitor? Spune altora poveștile pe care le aude. Îmi place să le îmbrac în mătase. Prin liceu am mers la Cluj și o verișoară citea ceva pe internet. Atunci nici nu știam să butonez bine calculatorul, dar mi-a zis că e un blog al unei fete. M-am uitat și era o pagină frumosă, roz deschis. Atunci mi-am zis: ”Vreau și eu.” Am venit acasă, am căutat ce e acela un blog și mi-am făcut unul. Stele de argint, așa s-a numit primul meu blog. Îmi doream să fiu o stea în întunericul lumii. La câțiva ani după ce l-am deschis pe acela am simțit că trebuie să scriu pentru fete. Cum mami îmi zicea ”Prințesa mea” mai des decât îmi spunea ”Doroteea”, mi-am numit blogul ”Inimă de prințesă”, prințesa părinților și prințesa lui Dumnezeu, care îmi este tată.
- De unde găsești inspirație pentru articole?
Îmi place să cred că ceea ce scriu primesc de sus, dar exemplele și uneori ideile vin de la cei din jurul meu pe care apoi le trec prin învățătura Scripturii. Sora mea îmi spune: ”Nu mai zic nimic că mă pui pe blog.” Altcineva îmi zicea: ”Ce vorbim, rămâne între noi.” Știi vorba aia: ”Dacă te îndrăgostești de un scriitor, nu mori niciodată.” Nu am intenția de a folosi viața cuiva, dar pe cum scriu, exemplele îmi vin în minte. Uneori le pun la persoana întâi, mai ales pe cele negative, și atunci e mai bine. Nu se simte nimeni. Știu că articolele vin de sus, chiar dacă folosesc exemple din jurul meu, când primesc mesaje: ”Ai scris acest articol pentru mine.”
- Ce ne poți spune în câteva cuvinte despre călătoria ta cu Dumnezeu?
Am primit botezul în clasa a 8-a. Am avut o adolescență liniștită, apoi am mers la facultate creștină. Cel mai greu a fost când am început să lucrez și nefiind obișnuită cu vorbele murdare, a trebuit să lupt din greu să nu mi se imprime în memorie. Dar în ultima vreme am un fel de motto: ”Dumnezeu aranjează decorul”. Îmi place să văd cum El așează piesă cu piesă în viața mea. Să văd de ce un lucru s-a întâmplat. Și învățând asta mi-am dat seama că lui Dumnezeu îi pasă de mine în detaliu, chiar dacă nu înțeleg de ce. Cel mai greu mi-a fost când am rămas fără serviciu. Nu înțeleg nici acum pe deplin, dar am așa o curiozitate și o nerăbdare să vină momentul în care voi înțelege de ce s-a întâmplat așa.
- Care este inima ta pentru această generație?
Îmi plac copiii enorm și lucrarea cu fetele. Acum, prin har, de Crăciun o să apară revista ”Inimă de prințesă”. Îmi doresc să ajung cumva să organizez tabere pentru fete, sună un vis ciudat, nu? Eh, dar nimic nu e imposibil pentru Dumnezeu.
Îmi doresc ca fetele din generația mea să își cunoască valoarea pe care o au în Dumnezeu.