Am modificat titlul acestui articol de peste 3 ori, într-un final, am rămas la Nimic nu schimbă. Parcă se potrivește mult mai bine cu ce vreau să transmit.
Cu siguranță ce voi scrie aici, nu e ceva ce postez la început de an. De obicei, merg cu tips & tricks and all that new year, new me, new you jazz.
Susțin teoria an nou/om nou, însă, adevărul e că în 2021, vrem sau nu, vom lua cu noi experiențele din 2020…. și e OK. Cred că fiecare lucru lucrează împreună spre bine și indiferent de cum a fost anul trecut pentru noi, privind în urmă, putem spune că am crescut.
Suntem mult mai departe decât eram anul trecut pe vremea asta.
Repet – ești mult mai departe decât erai anul trecut pe vremea asta!!!
Inițial, am numit acest articol Când liderii cad, însă, mi se părea că sună prea dur, așa că l-am schimbat.
De ce când liderii cad? Nu voi intra în toate detaliile, chiar nu merită menționate, dar din moment ce am văzut o grămadă de postări despre asta pe Facebook (Ravi Zacharias), de la persoane de toate vârstele, m-am simțit cumva provocată să te încurajez și să îți reamintesc câteva lucruri.
2020 a fost un an plin cu de toate, printre care și anumite vești negative pentru biserică, și când zic biserică, mă refer as a global movement. A început cu John Gray, Carl Lentz și am încheiat în Decembrie cu Ravi Zacharias. Pe primul și pe ultimul, îi mai ascultam odată la câteva luni, dar pe Carl Lentz, îl ascultam în fiecare săptămână, he was my go-to YouTube pastor.
Plecând de la ei, m-am gândit la momente din viața mea, când am fost oarecum dezamăgită de anumiți lideri sau pur și simplu oameni pe care i-am admirat de la depărtare, dar pe care, când am ajuns să îi cunosc, mi-am dat seama că nu sunt deloc cum mă așteptam.
Sunt convinsă că ai trecut și tu pe aici și cu siguranță, nu toți se vor împiedica ca cei menționați mai sus, sau alții, însă cu toții greșim și cu toții avem nevoie de har, iar când liderii tăi te vor dezamăgii, aș vrea să te rog, să nu uiți partea asta – cu toții avem nevoie de har și de iertare.
E foarte ușor să privim din afară – înăuntru, dar niciodată nu vom cunoaște povestea întreagă sau luptele unei persoane.
Așa că… dacă în ultimul an ai fost dezamăgit de cineva pe care îl luai ca exemplu, aș vrea să îți reamintesc că nimeni nu poate lua ceea ce Dumnezeu a pus în viața ta prin aceea persoană. That Girl is Poison de la Carl Lentz va rămâne unul dintre cele mai puternice mesaje pe care le-am auzit vreodată. Și acum am momente când mă întorc la predici de la el sau la citate de la Ravi Zacharias. At the time, they were speaking the truth and no matter how the present looks like, that doesn’t change the past. Plus că, Ravi Zacharias nu se poate apăra contra acuzațiilor aduse împotriva lui și încă totul e pus sub un mare semn de întrebare.
Greșelile altora, nu îți dau voie să te oprești din alergarea care îți stă în față și de a renunța la standardul lui Dumnezeu pentru tine. Keep the faith, fight for purity and holiness.
People’s failures, won’t give you a license to sin.
Un alt lucru pe care aș mai vrea să îl adaug – nu există eșec prea mare pentru Dumnezeu.
Îmi place cum în Exod 3, când Moise îl întreabă pe Dumnezeu: Ce să le spun celor din Egipt, care este numele Tău? (parafrazez).
Dumnezeu îi răspunde cu: Sunt ”Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”
Dumnezeu lui Iacov – nu folosește Israel.
Numele Israel era partea bună a lui Iacov, dat chiar de El, însă Dumnezeu folosește numele lui vechi – identitatea din perioada personajului nostru, de căutare, de alegeri greșite, din perioada lui de eșec aș putea spune.
Pentru că El, nu este doar un Dumnezeu al succesului tău, ci e un Dumnezeu ACOLO, cu tine în eșecurile tale. He’s also the God of that part of you that you don’t want anyone to see (heard this at Steven Furtick).
He is the God of your struggles.
Tot Furtick zicea – the christian life is not a playground, is a battle ground și cred că în 2021 e mai important ca oricând să ALEGEM să fim versiunea lui Dumnezeu pentru noi, indiferent de ce vor face cei de jurul nostru.
La sfârșitul zilei, mântuirea e personală și este despre tine și Dumnezeu.