Câți dintre noi, când începem ceva nou, ne lovim de îndoială și nesiguranță?
Îmi place să fiu ocupată. Să am tot timpul un proiect la care să lucrez. Nu fac asta din dorința de a realiza ceva, ci pur și simplu, așa sunt eu.
Fata cu liste, cu 100 de idei pe minut – cred că asta mi se trage mult de la latura mea sangvinică. Noi, ăștia care ne entuziasmăm de tot ce e nou și strălucește.
De o lună și ceva, am început să lucrez la două proiecte, ceva ce aveam în minte de mai bine de un an. Până acum, nu am avut timp de ele, dar cum toată lumea (la propriu) stă pe loc, am zis că e timpul să le încep.
Nu voi scrie despre ce este vorba, nu încă. Vreau să le finalizez prima dată. De câțiva ani, am adoptat tactica – make it happen, then talk about it. Așa pot să văd cât de mult înseamnă propriul meu cuvânt. Dacă am zis că fac ceva, chiar voi face asta?
A commitement to myself.
Ok, revenind la proiectele mele de acum: totul este super nou pentru mine. A trebuit să îmi pun la treabă creativitatea, abilitatea de a-mi organiza timpul, să îmi fac ordine în gânduri (De ce fac asta? De unde încep? Cum?) și chiar credința în anumite momente.
Nu vreți să știți câte conversații de genul am avut: Doamne, simt să fac asta, știu că e de la tine, dar să nu uităm că nu am deloc pregătire în asta. Ok, hai, încep. Pe cine abordez? Cum le prezint ideea? Serios? Trebuie să învăț să folosesc programe noi? OMG – e mult mai greu de cât credeam!!! De ce nu pot doar să stau și să mă uit la Netflix. Bine, o să am încredere în Tine. Nu știu sfârșitul, but I will trust YOU.
De fiecare dată când sunt îngrijorată de ceva, șoptesc I trust You și simt cum toate lucrurile se așează la loc înăuntrul meu – nu pot pune asta în cuvinte, e pacea aia care nu poate fi nici cum explicată.
Așa că ce am învățat sub presiunea de a începe ceva nou:
- Keep a diary/devotional – a perfect place for me to vent about my emotions/thoughts.
- Să nu pun pe mine presiunea de a termina totul azi și acum – câteodată ai nevoie de timp pentru a finaliza ceva și e OK.
- Să am răbdare – atât cu mine, cât și cu cei din jur
- Să îmi fac timp și pentru Netflix (currently watching Modern Family and I love it!)
- Go for a run – ALWAYS go for a run
- Breathe In/Breathe Out – la sfârșitul fiecărei zile, îmi place să ies pe balcon și să ascult muzică. Might sound silly, but that’s my me time, my breathe in/breathe out moment. Spațiul meu unde nu mă gândesc la nimic, doar mă las purtată de muzica pe care o ascult și de luminile orașului care mă înconjoară (little things in life, right?). De câteva săptămâni încoace, în fiecare seară, ascult Monster de la Paramore și Here again de la Elevation Worship.
- Să nu mă uit la ceea ce nu am – cred că lecția cea mai importantă pe care am învățat-o pe perioada asta a fost: Ce pot să fac, cu ceea ce am acum?
Ce pot să fac, cu ceea ce am acum, a fost o întrebare care am auzit-o în urma unui studiu biblic (Reflect love back). Era pusă în contextul: ce poți face pentru Dumnezeu acum, acolo unde ești, cu ceea ce ai. Îl dădea ca exemplu pe regele David – cum l-a doborât pe Goliath cu câteva pietre și o praștie.
Mă gândesc că dacă am începe direct cu hainele de război ale împăratului, ne-am simți și mai tare necalificați pentru a începe ceva. Câteodată, parcă e mai bine să începi cu acea praștie și cu acele cinci pietre, cu ceea ce ai în mână. Adică, dacă David a început acolo unde era, cu ceea ce avea and worked his way up, noi de ce nu am face la fel?