Ce înseamnă 2023 pentru tine? Ce cuvinte ai folosi pentru a descrie anul acesta? În dreptul meu, eu aș folosi: ”în hol”.
Îmi amintesc de o discuție avută în vară cu una dintre prietenele mele, și îi spuneam exact lucrul acesta: ”mă simt ca și cum aș fi în hol și aștept… să întru casă? Să fiu primită în casă?”
Am așteptat să luăm o decizie legat de un loc al nostru, ne mutăm sau nu în Romania? Legat de cetățenie, agent pentru cărțile mele, eveniment internațional cu editura, autori noi și lista mea poate continua.
În unele lucruri, am pășit deja, în altele, încă mă rog pentru ele, iar pe unele, le-am pus pe pauză în mod intenționat. Nu m-am simțit pregătită pentru ele.
I am training myself to be patient and not get bothered by waiting.
Și ce faci cât timp aștepți?
Nu voi începe cu bine-cunoscutul clișeu: you worship while you wait, dar adevărul e că asta am încercat să fac. Să cresc mai mult înăuntrul meu decât în afară. Să ascult mai mult decât vorbesc, să ”dispar” cât de mult pot de pe social media, să mă bucur de schimbări și evenimente în privat. Și să le fac pe toate astea fără presiunea legată de ”ar trebui să”.
Să fiu mai departe, să fac mai mult, etc; știți voi foarte bine la ce mă refer. Întotdeauna există presiunea de a face mai mult.
Un alt lucru pe care l-am învățat în ultimele luni, a fost să accept unde sunt, ce simt într-un anumit moment sau să îmi evaluez acțiunile fără a mă judeca.
Sometimes yo’ girl can score high on self-loathing, pot fi foarte… nu știu… să zicem că am mai multă răbdare cu ceilalți decât am cu mine.
It helped a lot being kinder to myself. Nu voi intra acum în dezbateri teologice legate de ”Pavel zice să îți răstignești firea” (Galateni 2:20), nu are deloc legătură cu asta și voi lăsa acest subiect pentru un alt articol.
Un alt lucru pe care l-am învățat în hol, e să fiu, să încerc să fiu mai conștientă de prezența lui Dumnezeu în viața mea, în casa mea, în acțiunile mele.
În luna octombrie, am participat la un curs despre istoria Bibliei, și unul dintre profesori ne spunea: ”dacă am fi cu adevărat conștienți că această carte este, într-adevăr cuvântul lui Dumnezeu, altfel am citi-o.” Cât de adevărat.
Azi am avut oportunitatea de a vedea Londra de la etajul 50. Luminile orașului, Architects în căști = perfect moments.
În timp ce mă uitam la priveliștea de afară, vine un domn la mine, se vedea că este mai în vârstă. Aici, nu e deloc neobișnuit să stai de vorbă cu oameni pe care nu îi cunoști – big city life.
Vorbim câteva minute, către sfârșitul discuției, văzând că eu încerc să mă apropii de margine pentru a vedea mai bine în afară, dar tot ezit (fear of hights), face o pauză lungă și îmi zice: ”you’re totally safe, believe me, I designed the building.” Yes, he was the architect who designed everything, one of. Mai vorbim câteva minute, si apoi pleacă.
Primul gând, sigur minte, adică e Londra, anybody can be anybody, dar dau un search rapid pe Google, și ce să vezi, poza lui, founding and managing partner la compania cu pricina și pe lângă clădirea în care ne aflam, citesc că tot el a fost arhitectul pentru alte două clădiri de lângă, tot așa foarte înalte.
Nu am putut să nu mă gândesc la relația noastră cu cei din jur, cu Dumnezeu. De câte ori nu ne aflăm în biserică, sau în viața de zi cu zi, așa de prinși de structura noastră, de necunoscut, încât pierdem din vedere faptul că ne aflăm în prezența Lui. Uităm că suntem în prezența Aceluia care a construit totul.
Nu am planuri pentru anul viitor, am doar lucruri pentru care mă rog, însă mai mult decât orice, în hol, la poartă, sau în casă, nu vreau să uit că El este Cel care proiectează clădirea vieții mele.
