De câteva zile, mă pregăteam mental să scriu câteva cuvinte despre luna februarie și, mai ales, despre luna martie, care a fost plină de pregătiri intense pentru „Awake the Silence”.
Însă, în timp ce scriu aceste rânduri, confortabilă la biroul meu, recunoscătoare că cei dragi mie sunt bine, o familie — a cărei tragedie este intens mediatizată în aceste zile de presa românească — își plânge copilul. Supradoză. Avea douăzeci de ani.
I felt the news like a punch to my stomach. Cu mai puțin de o lună în urmă, stăteam în fața unor tineri, apropiați de vârsta lui Rareș, și vorbeam cu ei despre pericolul consumului de droguri.
Nu am păreri, idei sau propuneri ca toți ceilalți, despre cine l-a dezamăgit. A fost societatea? Statul român? Familia? Prietenii? El?
Nu pot decât să mă întreb, cu durere în suflet: câți alții vor mai trece pe aici?
Am un citat în minte încă din 2016, de când am început să lucrez la povestea Aishei. Nu aveam habar atunci ce lume aveam să descopăr și câtă amploare vor lua anumite probleme în viața adolescenților din ziua de azi — fie ei creștini sau nu.
De fapt, în prezent, în România, procentul celor care ajung să consume droguri este 50/50. Da, 50% sunt copii proveniți din familii neoprotestante. Durerea nu discriminează.
“Don’t be shocked that people die. Be surprised you’re still alive.” – Lacey Sturm
Aceste cuvinte, puse în contextul tinerilor de azi, ne amintesc cât de fragilă este viața. Într-o lume în care mulți adolescenți se confruntă cu anxietate, depresie, bullying, presiunea de a reuși și chiar gânduri de auto-vătămare, este un miracol să reziști.
Poate de aceea, primul meu gând a fost: „Câți alți tineri vor mai trece pe aici?”
Aveam cu totul alte „postări” programate pentru săptămâna aceasta, însă, de multe ori, nu scrii despre povestea pe care o vrei, ci despre povestea pe care o primești.
E Săptămâna Mare – cred că așa se numește în cultura ortodoxă. Zile cu o încărcătură spirituală și emoțională profundă.
Paștele – piatra de temelie a creștinismului, cea mai importantă sărbătoare din viața noastră ca și credincioși. Întregul nostru sistem de valori se bazează pe moartea și învierea Domnului nostru Isus Cristos.
Este miracolul care ne dă speranță pentru ziua de mâine, ancora de care ne ținem cu tot ce avem. Doar datorită Lui, povestea noastră continuă încă un capitol, și încă unul, și încă unul…
Dacă citești aceste cuvinte și simți că te afectează, caută ajutor. Nu rămâne indiferent. Nu ignora acel gol din inima ta, durerea. Nu ignora semnele. Onorează viața lui Rareș prin faptul că alegi să cauți ajutor pentru tine. (îi scriu numele cu așa multă grijă).
În timpul activităților noastre din cadrul „Awake”, le-am spus de nenumărate ori celor din echipa care era cu mine, cât de mult respect am pentru generația de azi.
To be a teenager today is not for the faint of heart.
În loc să fim indiferenți la moarte, ar trebui să recunoaștem cât de mult curaj este necesar doar ca să supraviețuim — și să fim recunoscători pentru fiecare zi în care suntem încă aici.
Am menționat „ajutor” — te îndrum către paginile de social media ale celor de la Teen Challenge.
Rolul nostru cu „Awake the Silence” este să aducem laolaltă diverse grupuri: de la elevi, la specialiști în prevenirea consumului de droguri, psihologi, educatori și nu numai.
Personal, sunt mulțumitoare că am oportunitatea de a fi în aceeași încăpere cu oameni de la care pot învăța. De cele mai multe ori, eu doar „fac deschiderea”, și apoi mă retrag undeva în spatele clasei, până la final. Iar în anumite situații, Asiria sau Bea preiau complet controlul programului, iar eu sunt doar prezentă în sală.
În ceea ce privește „Awake the Silence” și ceea ce facem noi în zona de prevenție, scriu și postez despre asta cu multă smerenie. Știu că nici măcar nu atingem suprafața acestor probleme… dar sunt recunoscătoare că, într-o oarecare măsură, suntem prezenți în acest spațiu — oricât de mic ar fi rolul nostru.
Slavă Domnului pentru organizații mari precum Teen Challenge sau Preventis din Cluj, care se dedică complet acestui domeniu.
Poate că, la un moment dat, te vei intersecta cu ei. Sau cu „Awake”. Sau cu povestea Aishei.
Fii destul de curajos să auzi cu adevărat ce au să-ți spună.
Fii destul de curajos să lași ca viața ta să se transforme într-o poveste cu atât de multe capitole, încât să ai nevoie de sute de romane ca să surprinzi miracolul care ești.