Chris
Îmi plac serile de vineri. Dacă de luni până joi viața mea e ca o ploaie plictisitoare de vară, vinerea e furtuna pentru care trăiesc.
Mă uit la tipul care stă în fața mea. Sunt pentru prima dată în ring cu el. Tipul e mai masiv decât mine şi are o tonă de muşchi, dar din câte am observat acum câteva săptămâni, nu are nicio tehnică. Aruncă pumni în stânga şi în dreapta, fără să gândească. Dovada? Nici cinci minute în ring şi deja respiră greu.
Meciul durează cincisprezece minute. Într-o luptă ca la carte, ar trebui să ne oprim tot la cinci minute, cel puțin aşa e la UFC, doar că noi suntem departe de a fi într-un peisaj ca la carte. Aşa că ne oprim doar când ceasul bate cincisprezece minute sau când te saturi de adversarul tău. Atunci poţi să termini totul mult mai repede. Ajută faptul că, în afară de muşcat, scos ochii, tras de păr şi lovit în acel loc special, cam totul e permis.
Când am venit prima dată aici, în urmă cu câțiva ani, eram cu Alex. Amândoi păream prea tineri şi prea neieşiți-din-Crayton pentru un astfel de club şi tipul de la intrare s-a uitat lung la noi. Totuşi, ne-a făcut loc să trecem. Am aflat mai târziu că Alex era deja unul de-al casei, nicidecum la prima vizită.
Hmm, oare pentru că tatăl lui avea oameni peste tot?
Poveste lungă, dar, pe scurt, să zicem că tipul era un om influent, cunoscut în lumea afacerilor mai puțin cunoscute. Aşa că pe atunci şi Alex avea acces în tot felul de locuri interesante, fără a i se pune întrebări.
Lucrurile s-au mai schimbat – Alex nu mai calcă de mult timp pe aici şi tot de mult timp nu mai e prietenul meu cel mai bun. Eu am rămas însă fidel vechilor obiceiuri. Chiar am evoluat, aş putea spune. Acum sunt unul dintre ,,eroii” casei, cum m-a numit mai devreme tipul de la microfon, când anunța meciul.
Oponentul meu se mută rapid de pe un picior pe altul şi se aruncă către mine – din nou, fără să gândească. OK, mor de plictiseală, iar atitudinea lui deja mă enervează şi din câte citesc pe fețele celor care sunt atenți la meci, majoritatea chiar crede că tipul ăsta are şanse să câştige, iar asta mă enervează şi mai tare.
Trupa din celălalt colț face un cover ieftin la Face Everything and Rise de la Papa Roach. Pentru că şi asta mă calcă pe nervi, hotărăsc că e timpul să opresc toată această parodie.
Clubul ăsta este cea mai interesantă combinație de muzică live într-un colţ, un ring de box în altul şi undeva, în stânga, separată printr-un perete gros de sticlă, o sală de forță. Cireaşa de pe tort? Barul din mijloc, înconjurat de mese, ca o mică insulă. La etaj, de jur împrejur, sunt aşezate canapele şi mai multe mese, pentru cei care vor o privelişte de ansamblu a ceea ce se întâmplă jos.
Pentru că e un local atât de divers, atrage tot felul de persoane. Unii vin pentru muzica live, alții vin doar să vadă luptele organizate în fiecare vineri. Mai sunt şi cei care merg la fitness şi apoi rămân în club, neavând altceva mai bun de făcut acasă.
Pare haotic la început – sală, trupe şi alcool, sub acelaşi acoperiş – dar totul este cât se poate de organizat. Mai presus de toate, sportul e luat foarte în serios şi dacă faci pe deşteptul, băieții de la uşă se asigură că nu mai calci pe aici.
Adversarul meu îmi întrerupe şirul gândurilor. Mă feresc, din nou, de un alt pumn aruncat fără minte. Aproape îmi nimereşte ochiul drept, care abia începe să se vindece de la lupta de săptămâna trecută. OK, ar cam fi timpul să îl scot din joc.
Stânga, dreapta, un genunchi în stomac şi un pumn în urechea dreaptă. Tipul e pe jumate doborât; abia se mai ține pe picioare. După câteva secunde, cade cu totul pe podea. Respir adânc şi timp de câteva secunde, nu văd şi nu aud nimic. Simt doar bătăile puternice ale inimii mele şi ştiu că, dacă îmi scot acum mănuşile, o să-mi tremure mâinile de la toată adrenalina de mai devreme. Adrenalină şi amintiri pe care încerc de ani de zile să le îngrop. Singura diferență este că în ring nu mai sunt un copil neajutorat şi speriat. Sunt în control. Sunt altcineva – sunt puternic şi frica nu are putere asupra mea.
Aud un chiuit puternic. Tot localul izbucneşte în strigăte şi aplauze, iar o tipă din fața mea îşi aruncă maieul în ring. Îmi şterg fruntea cu dosul mănuşii şi râd. Un râs eliberator. Cum ziceam – trăiesc pentru furtunile de vineri seara.
.
.
Note:
UFC – Ultimate Fighting Championship sau cunoscut ca și MMA – Mixed Martial Arts (Arte Martiale Mixte)